Ma numesc Ruxandra si am un baietel pe nume Bogdan, care in curand va implini 2 ani. Cum as dori sa fie lumea in care creste? Sincer, mi-as dori sa aiba parte de o copilarie ca a mea sau a tatalui sau, o copilarie in care calculatorul si televizorul erau practic inexistente, in care alergam pe afara si ne zbenguiam in voie fara sa le fie frica parintilor de pericolele care exista astazi. O lume in care prieteniile adevarate contau si care se formau inca din frageda pruncie, o lume in care era mai important sa mergi intr-o drumetie sau la peste, decat sa te joci nu stiu ce joc pe calculator... o lume in care nu te pandeau la fiecare colt diversi sa te tenteze cu etnobotanice sau mai stiu eu ce alte droguri.

Am un copil de 10 ani si ma gandesc cu groaza ca nu va mai beneficia de nici una din bucuriile care mi-au luminat copilaria. Nu va lua niciodata o cireasa sau un mar din copac, deoarece l-am invatat sa nu manance fructe nespalate. Nu va bantui zi-lumina pe dealuri si vai, are telefon mobil si il voi putea chema acasa oricand. Saraca mama ma vedea dimineata, cand luam un colt de paine, si seara, cand veneau vacile de pe imas si noi nici macar nu aveam vaca.  Petreceam seri intregi pe ulita inventand jocuri.

Se spune mereu ca imaginea conteaza, conteaza cum te vad altii, dar mai ales cum te simti in pielea ta. Eu m-am intrebat mereu ce parere au ceilalti despre mine, sunt curioasa din fire, prea curioasa as zice, as vrea sa stiu tot despre orice subiect, imposibilul desigur. Ce stiu eu sigur ca uneori nu fac o prima impresie prea favorabila, nu sunt sociabila cu persoanele necunoscute, nu sunt genul care intra in conversatii si care poate vorbi minute in sir despre subiecte diverse. Asa sunt eu... dar ce mult as vrea sa stiu ce gandeste interlocutorul meu!!!

Nu am copil, dar cu siguranta voi fi mamica in viitor. Cred ca exista un moment in viata fiecarei femei in care sentimentul matern se naste. Copilul meu va invata ceea ce si eu am invatat de la parintii mei:
1. Necunoasterea este primul pas catre cunoastere.
2. Pentru a cunoaste, trebuie sa cauti.
3. Pentru a cauta, trebuie sa calatoresti cu trupul si cu mintea.
4. Pentru a calatori in aceasta masura bidimensionala, trebuie sa ai o motivatie.
5. Pentru a avea o motivatie, trebuie sa-ti placa ceea ce faci si sa simti ca ceea ce vei reusi iti va darui o clipa de fericire si un vis mai inaltator, dorind progresul.
6. Pentru a-ti placea ceea ce faci, trebuie sa cunosti. Nimanui nu-i place ceea ce nu cunoaste.

Atatea lucruri care ne fac viata grea - precum o zgarietura intamplatoare pe masina sau o usa, de ascensor sau…, trantita in fata - sunt cauzate de nepasarea celor din jur. Sa ne imaginam, pentru un minut, cum ar arata lumea daca toti am fi un pic mai amabili. Cand incerci sa patrunzi in trafic, cineva te lasa sa o faci; la supermarket, permiti unei persoane, mai grabite, sa treaca inaintea ta la casa. O noua teorie, numita "supravietuirea celui mai bun", afirma ca, datorita amabilitatii, rasa umana a progresat, ca specie.

Acum 5 ani l-am cunoscut,
Eu l-am placut, el m-a placut.
Si am creat din intamplare
O iubire-nfloritoare.

Ma lua incet, timid de mana
Si ne plimbam sub clar de luna.
Si zi de zi noi ne vedeam
Si tot mai mult ne-ndragosteam.

Noi, oamenii, in special femeile, punem de multe ori un mare accent pe frumusetea fizica, lucru care duce uneori si la o nevoie de cosmetizare interioara. Exista in sufletul nostru o dorinta acerba de "a da bine", de a creste si a ne afirma in ochii altora, cautam confirmari din afara, ne intereseaza modul cum ne vad ceilalti, avem indoieli ce ne framanta, intr-un cuvant parca avem tipare de gandire. Petrecem mare parte din timp acasa in familie, printre vecini sau la serviciu. Calitatea acestui timp presupune o intensa socializare cu sotul, copiii, parintii, fratii, vecinii sau colegii nostri, relatii care poarta amprenta intregii noastre personalitati.

Sunt mama unui baietel de aproape 10 ani care sufera de autism. Ce viitor vad eu pentru copilul meu? Vad un viitor sumbru, pentru ca baietelul meu nu se poate si nu se va putea descurca singur niciodata. Cata vreme noi, parintii, suntem in viata, pentru el va fi bine, pentru ca noi il ingrijim si-l iubim asa cum e el, dar dupa ce nu vom mai fi noi, nu stiu ce se va intampla cu el si imi e greu sa ma gandesc la acest lucru.

Bucurati-va de prezenta celuilalt. Invata sa te bucuri de fiecare zi traita alaturi de celalalt. Nu fa comparatii intre o zi si alta, intre o intamplare si alta.
Invata sa-ti asculti partenerul. Toata lumea vrea sa fie ascultata de partener/a si eventual inteleasa. Trebuie sa ai rabdare, priveste-ti partenerul in ochi si asculta-i povestea si, chiar daca este extrem de plictisitoare relatarea si fara un interes real, nu lasa sa ti se vada nerabdarea in ochi.
Fiti sinceri unul cu celalalt. Fara sinceritate nu vei sti niciodata ce se intampla in relatia voastra si nici daca e adevarat sau fals. Trebuie sa inveti sa spui ceea ce gindesti, ce te deranjeaza la celalalt, si sa incerci sa ajungi la un acord, un compromis. Insa nu impinge sinceritatea dincolo de limitele bunului-simt.

Intr-o seara ploioasa de septembrie ma plimbam pe podul Sucevei. Eram foarte trista, ma despartisem de primul meu prieten. Nu se mai putea, ma inselase, iar palma fusese cea care a incheiat relatia de 2 ani. Eram uda leoarca si ceva ma indemna sa ma arunc, dar nu... viata continua, mi-am spus. Ma pregatisem sa merg spre casa cand m-am intalnit cu el, cu Alex, vecinul de peste drum (stateam la casa). Cand m-a vazut in ce hal aratam, mi-a dat geaca lui si m-a dus la el, sa beau un ceai fierbinte.

O femeie este mult mai atragatoare cand are incredere in ea, asta se poate observa din mersul ei, dupa modul de abordare in relatia cu cei din jur, mimica, gesturi, zambet, tinuta. O atitudine pozitiva va fi intotdeauna in avantajul sau, sunt o multime de carti care ne invata cum trebuie sa procedam pentru a gandi pozitiv si cat de mult conteaza sa adopti acest mod de viata, atat pentru tine, cat si pentru cei din jur. Nu mai este o noutate pentru nimeni faptul ca o gandire pozitiva genereaza succesul in tot ceea ce vrei sa faci, le dai un imbold celor din jur care vor dori sa fie ca tine, sefii vor fi multumiti sa colaboreze cu oameni ca tine, iubitul va vrea sa fie tot timpul in preajma ta, prietenii vor vrea sa se consulte cu tine in problemele pe care le intampina, ce mai, tot ce misca in jurul tau va fi fascinat de tine si de tot ceea ce spui sau faci.

Apreciez foarte mult initiativa si interesul pentru informarea publica in ceea ce priveste noile reglementari care se vor a fi armonizate cu Directivele Europene. Personal, cred ca ne complicam, iar aceasta complicatie survine din dorinta de a fi aliniati la niste directive din simplul fapt ca am aderat la Uniunea Europeana. E clar ca aceasta Directiva Europeana se vrea sa revolutioneze lumea tratamentelor naturiste, a tratamentelor pe baza de plante medicinale prin certificarea acestor suplimente alimentare, nutritionale, ca medicamente, eventual prin eliminarea produselor vechi obtinute dupa retete bine-stiute, si transformarea lor intr-un fel de medicamente.

Si daca vreodata am sa fiu pedepsita sa uit ca il iubesc, daca vreodata, atinsa de vreun ciob de oglinda otravita, imi va impietri inima, cu ultimele puteri am sa scot din cutiuta cu minuni melodiile noastre. Si ascultand din nou, impreuna, cantecele care ne-au facut sa ne prabusim unul in sufletul celuilalt, poate ca ne vom regasi iubirea dintai. Am ascultat Richard Clayderman in seara in care ne am imbratisat, in joaca, parca prima oara.

Produsele bio-organice reprezinta cea mai noua tendinta in ceea ce priveste modul de a trai sanatos. De fapt, aceste produse sunt o moda a ultimilor cinci ani. Cumparatorii mizeaza pe ideea ca ele contin mai putini coloranti, conservanti si mai putine parfumuri artificiale. In realitate, majoritatea produselor bio au la fel de multi conservanti si stabilizatori ca orice alt produs cosmetic clasic: EDTA, benzoati si parabeni, afirma medicii dermatologi. O alta problema a produselor cosmetice bio este ca extractele de plante nu mai pastreaza proprietatile initiale daca sunt inglobate in creme. Prin procesare chimica, substantele bio isi pierd o mare parte din calitatile initiale, iar produsul obtinut nu este atat de eficient.

Au trecut ani de atunci, dar sunt atat de vii acele clipe in mintea mea, de parca s-au petrecut ieri. Zi de decembrie, o zi ca multe altele, o zi care parea sa nu anunte nimic deosebit, doar cateva cursuri si seminarii. Dupa ultimul seminar, prietenul unui coleg de facultate m-a invitat la o cafea. Nu-l mai vazusem pana atunci. Ningea cu fulgi mari, ca-n povesti, totul era alb si nespus de frumos. Mana lui calda mi-a cuprins-o pe a mea, am simtit o emotie puternica, ceva indescriptibil, ceva nou si placut. Mi-a soptit ca abia acum si-a facut curaj sa-si marturiseasca sentimentele pe care le are fata de mine si ca pana atunci m-a iubit in tacere. Totul s-a petrecut cu repeziciune si intensitate.

Uneori sunt convinsa ca Dumnezeu ne-a lasat pe acest pamant doar din cauza ca se plictisea prea tare. Eu il vad ca pe un fel de Martin Scorsese modern si cu un teribil simt al umorului. Dar atunci cand m-a creat pe mine a fost total lipsit de imaginatie, insa extrem de ironic. Pana in acest moment, viata mea a fost ca o comedie de cea mai proasta calitate, la finalul careia publicul aplauda totusi din bun-simt fata de prestatia actorilor. Insa, probabil, nici in filmul despre viata mea nu as primi rolul principal. Si o sa va explic imediat de ce.

Ea a aparut in viata mea inca de timpuriu. Mi-era colega. Eram zi de zi in preajma ei. Glumeam, dezbateam teme, discutam in contradictoriu, ne sustineam si parca eram mereu pe aceeasi lungime de unda... si asa s-au scurs 5 ani. Intr-o primavara, discutand cu ea vrute si nevrute pe messenger, mi-a spus ca vrea sa-si petreaca ziua de 1 mai pe faleza, ca vrea sa admire copacii infloriti, ca-i este dor de ei.

Intotdeauna am considerat sau cel putin am vrut sa cred despre mine ca sunt o persoana agreabila, amabila, dar si distanta in acelasi timp cu persoanele straine, ca nu pun mare pret pe ce spun ceilalti despre ce sunt sau ceea ce fac. Dar, meditand mai bine asupra acestei teme, imi dau seama ca nu de putine ori am fost gresit inteleasa sau poate gresit catalogata.

M-am casatorit la 19 ani, eram o tanara lipsita de experienta. Dar cu vointa si cu un sot intelegator si iubitor am reusit sa dau piept cu viata si sa ma descurc in toate. La 21 de ani, Dumnezeu a hotarat ca e momentul sa raman insarcinata! A fost bucurie fara margini pentru toata familia, dar in special pentru sotul meu. Am avut parte de o sarcina usoara si fara peripetii. Imi doream din toata inima sa nasc normal, dar cand doctorul meu mi-a zis ca acest lucru este imposibil din cauza marimii copilului si din cauza lipsei dilatatiilor, cerul parca a cazut pe mine.

Chiar daca sustii ca esti genul "Nu-mi pasa ce cred ceilalti despre mine", e imposibil sa nu te afecteze la un moment dat. Conteaza ce cred ceilalti despre noi? Da, din simplul motiv ca suntem oameni si vrem sa ne simtim placuti, integrati si acceptati. Reversul medaliei ar insemna excluderea sociala.
Felul in care ma vad eu insami este foarte important pentru modul in care ma vad ceilalti. Sunt increzatoare si astfel si cei din jur ma vad o persoana sigura pe mine, de incredere. Conteaza parerea partenerului, mi-as dori sa faca aprecieri sincere privind: solutiile pe care le-am propus pentru amenajarea locuintei noastre; stilul meu vestimentar; atitudinile mele in relatia cu alti oameni; deciziile legate de profesie. (Alina Ciubotariu)

Cand am incetat de a mai fi copii, am si murit. (H. Read)
Am fost mult timp un copil bolnavicios, dar mi-am revenit prin mijloace naturale, nu prin pastilele si injectiile ce le tot primeam. Am mers ani la rand la Slanic Moldova si Olanesti, apele de acolo ne-au ajutat enorm de mult pe mine si pe mama mea. Acum multi ani de atunci, desi am trecut prin intamplari majore pentru sanatatea mea (semipareza la 21 de ani, muscatura de caine finalizata cu cusaturi, entorse, dureri reumatice, raceli frecvente), am realizat ca e mai sanatos sa previi si sa colaborezi cu propriul organism prin lucruri naturale sau seminaturale.

La mine, toata sarcina a fost dificila pentru ca am avut tot felul de probleme, ca sa nu mai spun ca mi-a fost rau tot timpul, dar toate astea au trecut si se uita repede mai ales cand incepe copilul prima data sa se miste. Am simtit ca explodez daca pot spune asa cand a inceput miscarea si apoi bineinteles nasterea, unul din cele mai deosebite momente. A fost un copil agitat in timpul sarcinii si asa e si acum, are 2 ani si 4 luni si nu va pot spune ce obraznica e. (Ionela Butnariu)

Numele meu este Maria si de curand am devenit si eu mamica. Dupa multe incercari, am adus pe lume o fetita, pe care o cheama Maia-Beatrice. Am avut o sarcina dificila si in acelasi timp si grea. Am ramas insarcinata foarte greu, avand probleme cu glanda tiroida. In momentul in care am aflat vestea, imi venea sa ies in strada si sa "urlu" de fericire, insa fericirea asta nu a durat prea mult, pentru ca era cat pe ce sa pierd sarcina.

Cel mai fericit moment a fost pe 4 februarie 2010 cand am aflat ca sunt insarcinata. Aceasta clipa a venit dupa 12 ani de asteptare si atunci cand nu mai credeam ca se poate intampla minunea. Acum, Matei are 5 luni, iar eu sunt cea mai fericita mamica. (Elena Man)